Experți…

Experți! 

La un moment dat în viață ne transformăm cumva in experți. 

Experți în iubire.

Experți în durere.

Experți cu si despre copii.

Experți în frumusețe.

Experți în sănătate.

Experți în tot. Dar nu experți cu diploma, ci pur si simplu din experienta noastra de viata. O viata! Una singura. Cu o singură experiență de viață avem impresia ca stim mai mult decât cel de langa noi. Cartea noastră de viata ne da dreptul cumva sa le spunem celor din jur cum si ce sa vorbească, gândească, mănânce. Le dăm sfaturi de cum sa isi creasca copiii, ca ai noștri sunt in viata slava Domnului. Cine stie prin ce minune sunt in viata, dar respira. Asta e important nu? 

Ne trezim, bem un ceai sau o cafea, ne spălăm, ne îmbrăcăm si odata iesiti pe usa ne punem masca de experți si asa dăm lecții de viață. Spunem că suntem diferiți, ca suntem unici dar ne asteptam ca cei din jur sa faca ce si cum spunem noi. Sa gândească eventual ca noi. Nu intelegem de ce se intampla altfel. Cum se poate ca după tot ce le-am spus si dupa ce am trăit noi si dupa ce ne-am spus povestea vieții, cei din jur sa faca diferit? Cum se poate sa nu ne asculte si sa faca aceleași greseli pe care noi le-am făcut dar de care i-am avertizat deja?

Eu? Expertă în sentimente. 🙂 Eu simt mult dar spun puțin. Eu nu prea imi pot exprima sentimentele dar le simt cu o intensitate care imi taie respiratia. Eu sunt sensibilă, da. Chiar prea mult. Eu simt. Cu tot sufletul si cu toata fiinta. Eu sunt singuratică caci nu pot fi in preajma lumii prea mult caci nu ma pot exprima prea bine verbal. Am impresia ca sunt expertă în scris dar nu sunt. Pun cuvinte pe hârtie și le simt dar nu stiu daca cei care citesc le simt la rândul lor. Eu sunt expertă în sentimente si ca toti experții din jurul meu, nu ii pot intelege pe cei ce nu simt cu aceeași intensitate ca mine. 

Dar stiu ca toti suntem experți în ceva. Experți fără diplomă dar diplomă de viata, cum ar zice unii. Ca orice expert incerc sa ii fac pe cei din jur sa faca, sa simtă ce fac si ce simt eu. Dar puțini o fac. 

Caci ei sunt experți în alte domenii. Si e ok!

O visătoare…..

Advertisements

Iubeste, Accepta, Iartă 

Vreau sa trăiesc o viata in care negativitatea nu ma afectează in nici un fel. Vreau o viata in care cuvintele despre cat de imperfecți, eu si familia mea, suntem nu ma afectează deloc. Vreau o viata in care toata lumea accepta pe toata lumea si nimeni nu critica pe nimeni.  

Totul este in mintea si inima mea. Felul in care ma las afectată de cei din jur este in mâinile mele. Asa ca imi spun in fiecare zi ca singurele lucruri care conteaza sunt iubirea, acceptarea si iertarea. Nu conteaza ce mi se spune incerc sa nu reactionez si in schimb ramân pozitivă. Ii accept pe toți, accept păreri, nu las critici despre mine sau cei pe care ii iubesc sa ma afecteaze. 

Accept ca nu gandim toți la fel. Iubesc, accept si iert. Doar ca s-ar putea sa ma tin departe de tot ce este negativ! 
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

xoxo O visatoare…

Sa le vorbim copiilor de Dumnezeu? Un subiect tabu dar important!

Buna intrebare as zice. Stiu ca multe persoane or sa zica un Nu categoric doar datorita faptului ca ei nu cred in Dumnezeu. Daca ma intrebati pe mine eu as zice ca mi se pare injust sa nu vorbim copiilor despre ceva atat de important doar pentru ca noi nu credem.

De ce? Nu de mult copiii mi-au venit de la scoala si m-au intrebat cine e Iisus. In 6 ani de zile eu nu le-am vorbit copiilor de Dumnezeu dar a fost pentru simplul fapt ca nu stiam daca la o varsta atat de frageda vor intelege ce le zic. Presupun ca am gresit caci au inceput sa imi vorbeasca despre Iisus doar pentru simplul fapt ca au auzit alti copii la scoala vorbind despre asta. Familia mea traieste intr-un oras in care putem gasi orice fel de religie. Este un oras multicultural, in care relgia nu se invata la scoala (datorita faptului ca sunt multe religii amestecate) dar in care se practica si se vorbeste destul de mult. Revenind la copii si Iisus, J mi-a zis: ”Mama, eu il iubesc mult pe Iisus!” . Am ramas surprinsa si normal ca l-am intrebat de unde stie de Iisus si ce anume stie de Iisus. Mi-a zis ca stie de la niste copii de la scoala ca Iisus este Dumnezeu si el il iubeste mult. Dar atat! Nimic mai mult! Am decis in acel moment ca este timpul sa le vorbesc copiilor despre asta. Nu cu intentia sa ii fac religiosi, ci pur si simplu cu intentia sa stie despre Dumnezeu si sa stie ca Iisus este de fapt fiul lui Dumnezeu si ca alti oameni considera ca Iisus este de fapt doar un profet, sa stie ce zice Biblia si ce credem eu si tatal lor despre asta iar mai tarziu, cand or sa fie destul de mari sa inteleaga tot, sa aleaga ei ce si cat vor sa creada sau sa practice.

Cred ca este important sa zic ca eu sunt botezata Crestin-Ortodox iar tatal baietilor mei e Catolic. Eu nu am fost niciodata religioasa, dar el a avut momente cand practica cu toata fiinta lui. Eu nu am citit niciodata Biblia de la cap la coada, el poate vorbi ore in sir despre ce zice Biblia. Amandoi credem in Dumnezeu (intr-o forta divina) dar nu stim exact in ce credem. In momentul de fata nu mergem la biserica caci nu credem in religie, dar asta nu ne impiedica sa credem in Forta Divina. Nici unul dintre noi nu le-a vorbit vreodata copiilor de Dumnezeu sau de Iisus insa amandoi am fost de accord ca este timpul sa o facem. De aceea, le-am cumparat baietilor o Biblie pentru copii. Este plina de imagini, frumos colorate si lor le atrage mult atentia acest subiect asa ca mi s-a parut cartea ideala.


Aud foarte mult in jurul meu ca religia a facut si face mai mult rau decat bine in lume. Personal sunt perfect de accord cu asta. Religia da! Dumnezeu nu! Dupa parerea mea umila si poate complet insignficativa pentru multi, Dumnezeu nu are vina ca lumea alege sa practice atata rau in numele Lui! In fine, este un subiect foarte cald care aduce multa cearta cam peste tot unde il deschidem. Sa revin la parerea mea: cred intr-un Dumnezeu care ne da alegerea sa facem ce vrem in viata si care nu se baga in viata noastra. Cred ca Dumnezeu (prin minuni) alege persoanele in a carui viata decide sa se bage (o data in viata). Cum le alege? Nu stiu! Are El motivele lui! Cred ca atunci cand avem intr-adevar nevoie si ne rugam din toata inima, El o sa ne ajute cu forta, El o sa ne dea foarta necesara sa putem rezolva problema pe care o avem in viata! Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa simt ca sunt la capatul puterilor, sa ridic ochii inspre cer si sa zic : Doamne, nu mai sunt in stare! Nu mai pot continua si pur si simplu vreau sa nu mai traiesc! S-a intamplat ca dupa ce zic asta sa ma rog (la mine in camera), sa imi imaginez ca vorbesc cu El si sa ma umplu de putere si sa gasesc solutia asa ca din senin! Exagerez? Nu stiu ce credeti voi dar eu va zic ce mi se intampla.

Eu va sfatuiesc sa nu va inchideti sufletul si mintea si sa nu ramaneti in intuneric. Eu va sfatuiesc ca daca alegeti asta sa nu impuneti copiilor vostri acelasi lucru. Este foarte simplu sa vorbim copiilor despre Dumnezeu, sa le citim pasaje sau pildore din carti despre Dumnezeu si sa ii lasam pe ei sa aleaga ce si cum sa creada. In acelasi timp puteti fi sinceri atunci cand ei va intreaba ce credeti. Nu trebuie sa mintiti! Spuneti copiilor ca nu credeti si de ce nu credeti dar in acelasi timp consider ca trebuie sa le spuneti ca doar pentru ca voi nu credeti asta nu inseamna ca ei nu trebuie sa creada.

Cu drag,

O mamica de gemeni frumosi,

Cristina B.

Hai femeie rasfata-te ca o meriti…

Iti e frica sa iti iei viata in maini? Te simti vinovata atunci cand faci ceva doar pentru tine? Ai impresia ca avand in vedere ca acum esti sotie si mama lumea ta se invarte doar in jurul lor? Te lasi pe tine la o parte ca ei toti sa fie fericiti?

Nu, draga mea! Gresesti! Esti la fel de importanta ca si ei. Viata ta, placerile tale, linistea ta este la fel de importanta ca si a lor. Normal ca trebuie sa le oferi sprijin dar din cand in cand trebuie sa te mai gandesti si la tine. Stii ca se zice: sotie fericita, casa fericita?! Daca tu nu esti fericita, nici ei nu vor fi.

Iesi la o cafea cu fetele, mergi la salon sa iti faci parul si de ce nu manichiura, daca iti place sa te machiezi fa-o chiar de nu ai planuri sa iesi din casa. Iti place sa citesti? Ia o carte si disfruta o lume noua in timp ce sotul face baie la copii. Da, da…sotul! El trebuie sa fie la fel de implicat ca si tine caci copiii nu i-ai facut singura iti amintesti?

Stiu ca simti ca el nu este in stare sa faca lucrurile atat de bine ca si tine. Stiu ca ai impresia ca face totul anapoda si te intrebi oare ce s-ar face fara tine daca maine nu mai esti. Insa sa stii ca asa cum le face el e bine. Chit ca nu le face perfect ca tine. Lasa-l sa se implice si in loc sa il repezi si sa il critici, accepta faptul ca e diferit. Ai nevoie de ajutor crede-ma! Tu zici ca esti puternica si nimic nu te poate opri dar nu e chiar asa. Toti avem nevoie de un pic de odihna, chiar si tu.

Draga mea, aminteste-ti ca inainte sa fii mama si sotie esti o persoana. Si ca orice persoana ai nevoie si ai dreptul la un pic de timp pentru tine. Asa ca hai, nu mai asteptata. Rasfata-te! O meriti! 🙂

O Visatoare…

5 lucruri pe care le-am invatat făcând teme cu copilul de clasa 1 🌞

Cand incepe clasa întâi la inceput e totul emoționant atat pentru copii cat si pentru parinti. Apoi incet, incet, totul se transforma in stres si oboseala. Copiii nu vor sa se trezească dimineata (ciudat, avand in vedere ca sambata si duminica la 6 dimineata sunt in picioare 🤐), temele sunt o bătaie de cap, serile sunt un complet chaos avand in vedere ca toata lumea e stresată si obosita dupa o zi întreaga de munca/scoala. 

Weekendul asta am avut plăcerea sa fac teme cu al meu N pentru prima oara. De fapt, eu nu am facut (cu toate ca el imi cerea la fiecare 2 minute sa fac eu ce trebuie sa faca el) insa a trebuit sa stau lângă el sa ii explic si sa ma asigur ca face totul cum trebuie. A trecut cam prin toate emoțiile posibile: râsete, plânsete, mândrie ca a inteles ceva nou, frustrare ca nu intelege si a dat ochii peste cap cel putin de 10 ori cand eu încercam sa ii explic lucrurile. Ce e drept am avut cateva momente in care mi-am pierdut răbdarea, momente in care am decis ca o pauza de 10 minute e necesară. 

Ce am invatat din aceasta prima experienta de teme? 

1. Trebuie sa fii odihnit altfel te dai incet cu capul de pereti. Glumesc (cred)! Trebuie multa rabdare! 😁

2. Trebuie sa te pui la mintea copilului de 6 ani caci s-ar putea ca explicatiile care pentru tine sunt cat se poate de logice, pentru copil nu inseamna absolut nimic. Deci ‘sa te pui la mintea copiilor’ e necesar. 😋

3. Daca temele iau mai mult de o ora si eventual sunt pentru materii diferite, o pauza de 10 minute este necesară macar la 20 de minute. Altfel, revii la datul cu capul de pereti in timp ce copilul da ochii peste cap. 😱

4. Cand ‘ghiceste’ (caci răspunsurile sunt date mai mult sub forma de întrebare, exemplu: N, ce cuvant e asta? – cuvântul e ‘clasa’ el Răspunde : Clasa?!) intreaba-l daca e sigur. E mai bine sa te asiguri ca stie, nu ca se joaca de-a ghicitorile. ☺️

5. Motivează copilul atunci cand face ceva bine. Daca a scris un rand de numarul 1 si e încântat de acest lucru, bate cuba cu el sau zii un ‘bravo, asa se face!’. Promit ca face toata diferența si copilul vrea sa continue in loc sa iti dea tie creionul sa faci rândul de numarul 2. 😂

Cam asta am invatat eu weekendul asta cu al meu N. J nu a avut teme deocamdata, mai vedem ce ma mai invata si el. 😋😋😋

Voi cum va descurcați cu temele? 


O Visatoare…